Unsprezece mii de ȚĂRANI sunt măcelăriți fără milă. Când ARMATA i-a bombardat cu OBUZE pe ȚĂRANII din județul DOLJ. RĂSCOALA din 1907 a ajuns și la FILIAȘI și FRATOȘTIȚA...
În 1907, în desfăşurarea răscoalei în judeţul Dolj au fost patru mari centre, se spune în Mesagerul Românesc.
Primul, în partea de sud-est, cu focare principale în comunele Galicea Mare, Băileşti şi Pleniţa, având ca limite în partea de nord localităţile Carpen, Căciulat, Terpeziţa, iar în sud linia Dunării.
Al doilea centru cu focare principale în comunele Greceşti, Valea Standului, Horezu-Poienari şi Gângiova, limitat la nord de Adunaţii de Geormane, iar la sud linia Dunării.
Apoi, centrul din jurul Craiovei, cu puternicele focare de la Livezile şi Podari.
Ultimul centru, în nordul judeţului, având ca focare principale răscoalele din Căpreni, Stoina, Bodăeşti.
Semnalul marilor răscoale din Dolj şi in acelaşi timp din întreaga Oltenie l-au dat ţăranii din comuna Galicea Mare.
În noaptea de 9—10 martie, peste 400 de răsculaţi, în mare parte mascaţi la faţă, după ce au rupt firele telefonice, au pătruns în curtea arendaşului Sima Naiculescu, atacând şi incendiind casa, cancelaria, o magazie cu grâu, un patul cu porumb şi alte obiecte.
În seara zilei de 11 martie, răscoala s-a extins la Moţăţei, urmând - mai puțin violent - la Negoiul, Risipiţi, Galiciuica, Afumaţi, Corlatele.
În zilele de 12, 13 şi 14 martie, răscoala atinge aria maximă, prin ridicarea în masă a ţăranilor din comunele judeţului Dolj.
Cea mai mare răscoală din Oltenia a izbucnit la Băileşti, unde satul a fost supus bombardamentului artileriei.
Într-un raport al prefectului către miniştrii de interne şi război, din 15 martie, se spunea: „Satul Băileşti a fost bombardat de artilerie prin aruncare de obuze şi intrând Batalionul 5 vânători în comună spre a cerceta spiritele, răzvrătiţii, ce erau încă pe la casele lor, au început a trage focuri de revolvere, rănind doi ofiţeri şi zece soldaţi; atunci s-au tras salve de vânători, căzând din răzvrătiţi patruzeci şi doi şi peste o sută de răniţi. Jumătate satul era în flăcări”.
S-au arestat 300 de răsculaţi consideraţi „instigatori”, închişi în manejul artileriei din Craiova.
Lupta răsculaţilor din Băileşti s-a consemnat și în ziarul „Universul”, la 18 martie 1907: „de 5 zile ţin trupele în respect”.
Documente oficiale atestă că au fost ucişi 42 răsculaţi şi răniţi peste o sută.
La Pleniţa şi Poiana Pleniţa, răscoala a început la 12 martie.
Răsculaţii au trecut apoi în comunele Verbiţa, Verbicioara (Dolj), Gemeni şi Dârvari (Mehedinţi) unde au incendiat conacele moşiilor.
La Verbiţa, a fost ucis chiar logofătul Constantin Bumbaru, iar trupul lui ars.
Au urmat ţăranii din Caraula şi Vârtop, Călugărei, Orodelu şi Bechet, până la Seaca de Câmp.
La 13 martie, răscoala izbucneşte la Foişor şi Vârvoru, Criva, Întorsura, Sălcuţa, Plopşor, Terpeziţa și Urzicuţa.
În noaptea de 14 spre 15 martie, răscoala a ajuns la Bistreţ.
Concomitent, începând de la 11 martie, a izbucnit în Horezu-Poenari, Niţoeşti, Greceşti, „purtând cu dânşii steaguri roşii şi cântând cu o goarnă, fiind înarmaţi cu ciomege, topoare, furci de fier etc, manifestând şi strigând în gura mare «Ura» şi cerând libertatea”.
Au urmat Comoşteni, Sadova, Piscu, Lişteava, Grindeni, Orăşani şi Ostroveni, la Rojiştea, Locusteni, Brabeţi, Braniştea şi Locusteni, Georocu Mare şi Adunaţii de Geormane, Nedeia şi Bârza.
La 11 martie, răscoala s-a simțit în comunele Livezile, Podari şi Balta Verde situate în partea centrală a judeţului, la sud de Craiova, patru telegrame fiind expediate de prefectul judeţului în ziua de 12 martie, prin care cerea urgent trupe şi instituirea stării de asediu.
A fost și Brabova, Troaca, Cernele, Pieleşti, Pârşani, Malu Mare, Ghindeni, Coşoveni, Cârcea şi Teasc.
În zilele de 13, 14, 15 şi 16 martie, s-au desfăşurat răscoalele din nordul judeţului.
În noaptea de 13 martie izbucnea cu violenţă răscoala ţăranilor din Stoina şi Căpreni, în apropiere de gara Gilort.
Semnalul răscoalei a fost dat de ţăranii din satul Păişani, comuna Stoina, la îndemnul agentului sanitar D. Crăciunescu.
La Stoina, rezerviştii chemaţi pentru încorporare, revenind în localitate în urma completării efectivelor, s-au situat în fruntea ţărănimii răsculate.
Răscoala a cuprins în curând şi alte numeroase localităţi din plăşile Filiaşi şi Scaeşti, în nord-vestul judeţului ca Salcia, Tatomireşti, Braloştiţa, Mihăiţa, Argetoaia, Balota, Beloţu, Şopotu, Rasnicu, Cernăteşti, Coţofenii din Dos, Coţofenii din Faţă, Fratoştiţa.
În ziua de 14 martie, la Scaeşti, reşedinţă de plasă, răsculaţii au rupt firele telefonice.
Primarul abia a scăpat cu viaţă.
În câteva ore, au fost incendiate conacele arendaşilor Savovici, Victorian, Brăiloiu şi Creţu.
Prin ruperea firelor telefonice la Scaeşti, întreaga plasă a rămas fără posibilitatea de comunicaţie.
La 16 martie, se semnalează la Argetoaia primele acţiuni ţărăneşti.
Mai întâi s-au semnalat mişcări în satele Racoviţa şi Leurdoasa.
Prin semnale de goarnă răsculaţii reuşesc să adune şi pe cei din satele Câmpul Crucii, Boranul, Novacul şi împreună să atace locuinţa primarului, apoi conacul proprietăţii aparţinând lui Ion N. Alexandrescu, locuinţele ajutorului de primar, secretarului primăriei, şefului de garnizoană şi perceptorului fiscal.
Fiind ameninţaţi cu moartea, toţi au fugit la Craiova.
Şi conacele din alte localităţi vecine erau ameninţate de răsculaţi cu incendierea, ceea ce a constituit un puternic argument pentru trimiterea rapidă a trupelor.
Primul atacat de către răsculaţi a fost primarul, care era şi arendaş, ceea ce dovedea existenţa unor mari nemulţumiri împotriva autorităţilor comunale, sprijinitori de nădejde ai moşierimii.
Sătenii comunei Almăj s-au răsculat împotriva arendașului moșiei, proprietatea lui Ion G. Pleșa.
Răsculații au atacat primăria, au tăiat firele telefonice și au incendiat conacele proprietarului Pleșa.
Intervenția armatei în Almăj și alte 8 localități s-a soldat cu 77 morți și mai mulți răniți.
În 1907, locuitorii din Brădești au distrus magaziile de cereale ale proprietății. 8 locuitori au fost împușcați, iar unul a fost rănit.
În "Enciclopedia Romaniei", aparut sub inaltul patronaj al regelui Carol al II-lea, în 1938: "Masurile militare luate de generalul Averescu zdrobesc in cateva zile rascoala, dar represiunea devine de o ferocitate inutila.
Unsprezece mii de tarani sunt macelariti fara mila. Bineinteles, ”ordinea” e restabilita. Din punct de vedere politic si national, inabusirea rascoalelor era insa o necesitate" (vol. 1, p. 875).(sursa: Mesagerul românesc și alte surse)
Primul, în partea de sud-est, cu focare principale în comunele Galicea Mare, Băileşti şi Pleniţa, având ca limite în partea de nord localităţile Carpen, Căciulat, Terpeziţa, iar în sud linia Dunării.
Al doilea centru cu focare principale în comunele Greceşti, Valea Standului, Horezu-Poienari şi Gângiova, limitat la nord de Adunaţii de Geormane, iar la sud linia Dunării.
Apoi, centrul din jurul Craiovei, cu puternicele focare de la Livezile şi Podari.
Ultimul centru, în nordul judeţului, având ca focare principale răscoalele din Căpreni, Stoina, Bodăeşti.
În noaptea de 9—10 martie, peste 400 de răsculaţi, în mare parte mascaţi la faţă, după ce au rupt firele telefonice, au pătruns în curtea arendaşului Sima Naiculescu, atacând şi incendiind casa, cancelaria, o magazie cu grâu, un patul cu porumb şi alte obiecte.
În seara zilei de 11 martie, răscoala s-a extins la Moţăţei, urmând - mai puțin violent - la Negoiul, Risipiţi, Galiciuica, Afumaţi, Corlatele.
În zilele de 12, 13 şi 14 martie, răscoala atinge aria maximă, prin ridicarea în masă a ţăranilor din comunele judeţului Dolj.
Cea mai mare răscoală din Oltenia a izbucnit la Băileşti, unde satul a fost supus bombardamentului artileriei.
Într-un raport al prefectului către miniştrii de interne şi război, din 15 martie, se spunea: „Satul Băileşti a fost bombardat de artilerie prin aruncare de obuze şi intrând Batalionul 5 vânători în comună spre a cerceta spiritele, răzvrătiţii, ce erau încă pe la casele lor, au început a trage focuri de revolvere, rănind doi ofiţeri şi zece soldaţi; atunci s-au tras salve de vânători, căzând din răzvrătiţi patruzeci şi doi şi peste o sută de răniţi. Jumătate satul era în flăcări”.
S-au arestat 300 de răsculaţi consideraţi „instigatori”, închişi în manejul artileriei din Craiova.
Lupta răsculaţilor din Băileşti s-a consemnat și în ziarul „Universul”, la 18 martie 1907: „de 5 zile ţin trupele în respect”.
Documente oficiale atestă că au fost ucişi 42 răsculaţi şi răniţi peste o sută.
La Pleniţa şi Poiana Pleniţa, răscoala a început la 12 martie.
Răsculaţii au trecut apoi în comunele Verbiţa, Verbicioara (Dolj), Gemeni şi Dârvari (Mehedinţi) unde au incendiat conacele moşiilor.
La Verbiţa, a fost ucis chiar logofătul Constantin Bumbaru, iar trupul lui ars.
Au urmat ţăranii din Caraula şi Vârtop, Călugărei, Orodelu şi Bechet, până la Seaca de Câmp.
La 13 martie, răscoala izbucneşte la Foişor şi Vârvoru, Criva, Întorsura, Sălcuţa, Plopşor, Terpeziţa și Urzicuţa.
În noaptea de 14 spre 15 martie, răscoala a ajuns la Bistreţ.
Concomitent, începând de la 11 martie, a izbucnit în Horezu-Poenari, Niţoeşti, Greceşti, „purtând cu dânşii steaguri roşii şi cântând cu o goarnă, fiind înarmaţi cu ciomege, topoare, furci de fier etc, manifestând şi strigând în gura mare «Ura» şi cerând libertatea”.
Au urmat Comoşteni, Sadova, Piscu, Lişteava, Grindeni, Orăşani şi Ostroveni, la Rojiştea, Locusteni, Brabeţi, Braniştea şi Locusteni, Georocu Mare şi Adunaţii de Geormane, Nedeia şi Bârza.
La 11 martie, răscoala s-a simțit în comunele Livezile, Podari şi Balta Verde situate în partea centrală a judeţului, la sud de Craiova, patru telegrame fiind expediate de prefectul judeţului în ziua de 12 martie, prin care cerea urgent trupe şi instituirea stării de asediu.
A fost și Brabova, Troaca, Cernele, Pieleşti, Pârşani, Malu Mare, Ghindeni, Coşoveni, Cârcea şi Teasc.
În zilele de 13, 14, 15 şi 16 martie, s-au desfăşurat răscoalele din nordul judeţului.
În noaptea de 13 martie izbucnea cu violenţă răscoala ţăranilor din Stoina şi Căpreni, în apropiere de gara Gilort.
Semnalul răscoalei a fost dat de ţăranii din satul Păişani, comuna Stoina, la îndemnul agentului sanitar D. Crăciunescu.
La Stoina, rezerviştii chemaţi pentru încorporare, revenind în localitate în urma completării efectivelor, s-au situat în fruntea ţărănimii răsculate.
Răscoala a cuprins în curând şi alte numeroase localităţi din plăşile Filiaşi şi Scaeşti, în nord-vestul judeţului ca Salcia, Tatomireşti, Braloştiţa, Mihăiţa, Argetoaia, Balota, Beloţu, Şopotu, Rasnicu, Cernăteşti, Coţofenii din Dos, Coţofenii din Faţă, Fratoştiţa.
În ziua de 14 martie, la Scaeşti, reşedinţă de plasă, răsculaţii au rupt firele telefonice.
Primarul abia a scăpat cu viaţă.
În câteva ore, au fost incendiate conacele arendaşilor Savovici, Victorian, Brăiloiu şi Creţu.
Prin ruperea firelor telefonice la Scaeşti, întreaga plasă a rămas fără posibilitatea de comunicaţie.
La 16 martie, se semnalează la Argetoaia primele acţiuni ţărăneşti.
Mai întâi s-au semnalat mişcări în satele Racoviţa şi Leurdoasa.
Prin semnale de goarnă răsculaţii reuşesc să adune şi pe cei din satele Câmpul Crucii, Boranul, Novacul şi împreună să atace locuinţa primarului, apoi conacul proprietăţii aparţinând lui Ion N. Alexandrescu, locuinţele ajutorului de primar, secretarului primăriei, şefului de garnizoană şi perceptorului fiscal.
Fiind ameninţaţi cu moartea, toţi au fugit la Craiova.
Şi conacele din alte localităţi vecine erau ameninţate de răsculaţi cu incendierea, ceea ce a constituit un puternic argument pentru trimiterea rapidă a trupelor.
Primul atacat de către răsculaţi a fost primarul, care era şi arendaş, ceea ce dovedea existenţa unor mari nemulţumiri împotriva autorităţilor comunale, sprijinitori de nădejde ai moşierimii.
Sătenii comunei Almăj s-au răsculat împotriva arendașului moșiei, proprietatea lui Ion G. Pleșa.
Răsculații au atacat primăria, au tăiat firele telefonice și au incendiat conacele proprietarului Pleșa.
Intervenția armatei în Almăj și alte 8 localități s-a soldat cu 77 morți și mai mulți răniți.
În 1907, locuitorii din Brădești au distrus magaziile de cereale ale proprietății. 8 locuitori au fost împușcați, iar unul a fost rănit.
În "Enciclopedia Romaniei", aparut sub inaltul patronaj al regelui Carol al II-lea, în 1938: "Masurile militare luate de generalul Averescu zdrobesc in cateva zile rascoala, dar represiunea devine de o ferocitate inutila.
Unsprezece mii de tarani sunt macelariti fara mila. Bineinteles, ”ordinea” e restabilita. Din punct de vedere politic si national, inabusirea rascoalelor era insa o necesitate" (vol. 1, p. 875).(sursa: Mesagerul românesc și alte surse)
