RĂCARI, satul cu 1004 suflete în anul 1900 și cu o CETATE cu o INSCRIPȚIE dedicată ZEIȚEI HONOREI... BISERICA s-a zidit din temelie la 1833!...
Marele dicționar geografic al României este o lucrare alcătuită și prelucrată după dicționarele parțiale pe județe (București, 1898-1902, 5 volume), lucrare realizată de George Ioan Lahovari, C. I. Brătianu și Grigore Tocilescu.
Volumul III din Marele Dicționar Geografic al Romîniei, în care se află localitățile din România care încep cu litera F, deci cel în care sunt și informații despre Filiași, a apărut în anul 1900.
Răcari, com.rur., în jud. Dolj, pl. Jiul-d.-s.la 31 kil. de Craiova și la 4 kil. de reședința plășei, Filiași, situată pe Dealul Înalt.
Se învecinește la S. cu com. Braloștița, la N. cu com. Filiași, la E. cu com. Tatomirești și la V. cu com. Filiași.
Comuna este accidentată de dealurile: Înalt, Răcari-d.-s. și Răcari-d.j.
Râul Jiul o desparte de com. Braloștița.
Comuna a fost înființată la 1833.
Se compune din cătunele: Răcari-d.-s. și Răcari-d.-j.
Înainte se compunea din cătunele Răcari și Răcărelul.
Cătunele Răcari-d.-s. și Răcari-d.-j sunt puse în comunicație printr-un pod umblător, ce se află peste Jiul.
În com. Răcari se află o cetate, în care s-a găsit următoarea inscripție:
pe care d-nul Tocilescu în opul său: ”Dacia înainte de Traian” p.450, o citește astfel:
adică ”Zeiței Honorei, lui Caiu Valeriu Longinianu Flaminul, quaestorul, edilul duumvirului, Municipiului Troesmis, Iulius Herculanu, edilul, prea bunului său socru”.
Laurian descrie astfel cetatea Amutria:
”Merserăm la satul Răcari, unde aflarăm ruinele unui castel roman.
Fundamentele acestuia formează o figură pătrată; linia de către N. face 180 pași, cea de către E. în al cărei mijloc se vede poarta, face 150 pași.
Bucățile de cărămidă care le aflarăm aici mărturisesc în contra veri-cărei îndoiru, că e lucru roman.
La o cercetare mai cu de amănuntul, rămășițile acestui castel ar putea să ne aducă mari deslușiri despre antichitățile patriei noastre.
Distanța de la Egeta cea mai însemnată, pe tabla peutingeriană, consună binișor cu pusăciunea locului acestuia.
Dară numele de îndreaptă la râpa Motrul, care se varsă în Jiul, sub 41*20”-44*33”.
Are o populație de 1004 suflete; o școală mixtă, în satul Răcari-d.-j.; o biserică, în căt. Răcari-d.-s., fondată de către Ene Morait, având în tinda bisericei inscripția următoare:
”Acest sfânt lăcaș al domnului nostru Isus Christos s-a zidit din temelie la 1833 de Ene Morait și a stat netencuit până la 1874 și cu toată obștea locuitorilor, la leatul 1875 au oferit banii după peatru vândută la linia ferată și a zugrăvit-o după cum se vede”.(va urma)
Volumul III din Marele Dicționar Geografic al Romîniei, în care se află localitățile din România care încep cu litera F, deci cel în care sunt și informații despre Filiași, a apărut în anul 1900.
Răcari, com.rur., în jud. Dolj, pl. Jiul-d.-s.la 31 kil. de Craiova și la 4 kil. de reședința plășei, Filiași, situată pe Dealul Înalt.
Se învecinește la S. cu com. Braloștița, la N. cu com. Filiași, la E. cu com. Tatomirești și la V. cu com. Filiași.
Comuna este accidentată de dealurile: Înalt, Răcari-d.-s. și Răcari-d.j.
Râul Jiul o desparte de com. Braloștița.
Comuna a fost înființată la 1833.
Se compune din cătunele: Răcari-d.-s. și Răcari-d.-j.
Înainte se compunea din cătunele Răcari și Răcărelul.
Cătunele Răcari-d.-s. și Răcari-d.-j sunt puse în comunicație printr-un pod umblător, ce se află peste Jiul.
În com. Răcari se află o cetate, în care s-a găsit următoarea inscripție:
pe care d-nul Tocilescu în opul său: ”Dacia înainte de Traian” p.450, o citește astfel:
adică ”Zeiței Honorei, lui Caiu Valeriu Longinianu Flaminul, quaestorul, edilul duumvirului, Municipiului Troesmis, Iulius Herculanu, edilul, prea bunului său socru”.
Laurian descrie astfel cetatea Amutria:
”Merserăm la satul Răcari, unde aflarăm ruinele unui castel roman.
Fundamentele acestuia formează o figură pătrată; linia de către N. face 180 pași, cea de către E. în al cărei mijloc se vede poarta, face 150 pași.
Bucățile de cărămidă care le aflarăm aici mărturisesc în contra veri-cărei îndoiru, că e lucru roman.
La o cercetare mai cu de amănuntul, rămășițile acestui castel ar putea să ne aducă mari deslușiri despre antichitățile patriei noastre.
Distanța de la Egeta cea mai însemnată, pe tabla peutingeriană, consună binișor cu pusăciunea locului acestuia.
Dară numele de îndreaptă la râpa Motrul, care se varsă în Jiul, sub 41*20”-44*33”.
Are o populație de 1004 suflete; o școală mixtă, în satul Răcari-d.-j.; o biserică, în căt. Răcari-d.-s., fondată de către Ene Morait, având în tinda bisericei inscripția următoare:
”Acest sfânt lăcaș al domnului nostru Isus Christos s-a zidit din temelie la 1833 de Ene Morait și a stat netencuit până la 1874 și cu toată obștea locuitorilor, la leatul 1875 au oferit banii după peatru vândută la linia ferată și a zugrăvit-o după cum se vede”.(va urma)