REVOLUȚIA de la FILIAȘI (2). Tovarăși, CEAUȘESCU a căzut!... Hai la manifestație împotriva dictaturii!... Jos Ceaușescuuuu!...
Vineri, 22 decembrie 1989. București. Ora 11.55.
Mircea DINESCU: Peste 10 minute vom da un apel catre populatie. Va rog sa va pastrati calmul. Sunt momente in care Dumnezeu si-a intors fata catre Romani. Sa ne uitam catre Dumnezeu. Cateva minute, inainte de a va vorbi. inainte de a apela la toate fortele ale armatei noastre. Armata in Bucuresti e cu noi! Dictatorul a fugit!
Facem un apel catre ministerul fortelor de interne sa depuna armele, sa intre in cazanme. Poporul e cu noi. Peste 5 minute vom face un apel catre toata suflarea Romaniei, catre eroicul popor roman.
Voci: Am învins! Am învins! Am învins, suntem aici!...
Vineri, 22 decembrie 1989. Filiași. Ora 12.00.
De la Bancă, la vale, în prezent la Divertis, doi tineri, să spunem D. și P., au pornit pe mijlocul drumului european spre centrul orașului Filiași.
Era un oraș aproape pustiu.
A căzut Ceaușescu!, strigau cei doi la fiecare întâlnire cu vreun concetățean.
Erau priviți cu teamă și în tăcere.
Când au ajuns la Primărie, nimeni. Și mai pustiu.
Și-au continuat drumul până la Hotel.
Un cetățean beat, aflat la fostul restaurant Jiul, s-a alăturat ”protestului”...
După câteva minute, au început să apară, răzleț, muncitorii de la Trafo, adică fosta Intreprindere de Transformatoare.
- Știi, am treabă, mă așteaptă nevasta acasă cu pâinea, trebuie să duc ziarul, mă grăbesc că trebuie să...
Cam așa funcționau lucrurile.
- Vin oamenii, ne-au anunțat, în schimb, toți, i-a adunat tovarășul director B. și le-a spus să meargă la manifestație, că a căzut Ceaușescu!...
După vreun sfert de oră, și-a făcut apariția și grupul de muncitori de la Trafo, venind pe mijlocul drumului.
După aceea, mulțimea s-a îndreptat spre Primărie.
Unde, între timp, au apărut (!!!) ”revoluționarii” de pază cu... cocarde tricolore, agresivi, niște bețivi care-și făceau veacul prin Trafo, ca să-i apere pe oficialii orașului!...
Și toți erau trimiși tot de tovarășul director B.!...
La intrarea pe aleea de la Primărie, pe stâlpul din dreapta, s-a urcat un muncitor amărât, să-i spunem M., care se întorsese de la Timișoara, unde fusese trimis tot de tovarășul director B. și de șefii PCR, cu câteva nopți înainte, cu trenurile, împreună cu mai mulți ”luptători” împotriva forțelor imperialiste care încercau să ocupe Timișoara...
- Am văzut 5000 de morți la Timișoara!... Timișorenii ne-au dat pâine și salam!...
Cam asta a fost de reținut din ceea ce s-a spus.
Apoi, s-a urcat pe ”soclul” revoluționar medicul S.:
- N-am fost lăsați să ne facen datoria!, spune marele medic, cunoscut în urbe că nici nu te băga în seamă până nu-i dădeau șpaga de rigoare. Nici măcar cu o operație de apendicită. Puteai să mori liniștit.
În paranteză fie spus, nu s-a schimbat mai nimic, dacă stai și te gândești...
După aceea, mulțimea s-a îndreptat spre un tur de onoare al orașului.
De fapt, al zonei de blocuri, cea mai locuită...
Cu un îngenuncheat colectiv, tot de onoare, la intersecția de la Biserica Mare...
Vineri, 22 decembrie 2017. Filiași.
Sunt la aceeași intersecție, după 28 de ani.
Adevărul a murit.
Viața a trecut.
Am evadat dintr-o lume mică, plină de clișee și jocuri ieftine, de obediență și de teamă.
Și am învățat cum se trăiește LIBERTATEA.
Sunt la aceeași intersecție și privesc prin zidurile nevăzute ale orașului și mă întreb: ce s-ar fi întâmplat, oare, dacă mulțimea s-ar fi închinat la Bibliotecă și nu la Biserică?...
Mircea DINESCU: Peste 10 minute vom da un apel catre populatie. Va rog sa va pastrati calmul. Sunt momente in care Dumnezeu si-a intors fata catre Romani. Sa ne uitam catre Dumnezeu. Cateva minute, inainte de a va vorbi. inainte de a apela la toate fortele ale armatei noastre. Armata in Bucuresti e cu noi! Dictatorul a fugit!
Facem un apel catre ministerul fortelor de interne sa depuna armele, sa intre in cazanme. Poporul e cu noi. Peste 5 minute vom face un apel catre toata suflarea Romaniei, catre eroicul popor roman.
Voci: Am învins! Am învins! Am învins, suntem aici!...
Vineri, 22 decembrie 1989. Filiași. Ora 12.00.
De la Bancă, la vale, în prezent la Divertis, doi tineri, să spunem D. și P., au pornit pe mijlocul drumului european spre centrul orașului Filiași.
Era un oraș aproape pustiu.
A căzut Ceaușescu!, strigau cei doi la fiecare întâlnire cu vreun concetățean.
Erau priviți cu teamă și în tăcere.
Când au ajuns la Primărie, nimeni. Și mai pustiu.
Și-au continuat drumul până la Hotel.
Un cetățean beat, aflat la fostul restaurant Jiul, s-a alăturat ”protestului”...
După câteva minute, au început să apară, răzleț, muncitorii de la Trafo, adică fosta Intreprindere de Transformatoare.
- Știi, am treabă, mă așteaptă nevasta acasă cu pâinea, trebuie să duc ziarul, mă grăbesc că trebuie să...
Cam așa funcționau lucrurile.
- Vin oamenii, ne-au anunțat, în schimb, toți, i-a adunat tovarășul director B. și le-a spus să meargă la manifestație, că a căzut Ceaușescu!...
După aceea, mulțimea s-a îndreptat spre Primărie.
Unde, între timp, au apărut (!!!) ”revoluționarii” de pază cu... cocarde tricolore, agresivi, niște bețivi care-și făceau veacul prin Trafo, ca să-i apere pe oficialii orașului!...
Și toți erau trimiși tot de tovarășul director B.!...
La intrarea pe aleea de la Primărie, pe stâlpul din dreapta, s-a urcat un muncitor amărât, să-i spunem M., care se întorsese de la Timișoara, unde fusese trimis tot de tovarășul director B. și de șefii PCR, cu câteva nopți înainte, cu trenurile, împreună cu mai mulți ”luptători” împotriva forțelor imperialiste care încercau să ocupe Timișoara...
- Am văzut 5000 de morți la Timișoara!... Timișorenii ne-au dat pâine și salam!...
Cam asta a fost de reținut din ceea ce s-a spus.
Apoi, s-a urcat pe ”soclul” revoluționar medicul S.:
- N-am fost lăsați să ne facen datoria!, spune marele medic, cunoscut în urbe că nici nu te băga în seamă până nu-i dădeau șpaga de rigoare. Nici măcar cu o operație de apendicită. Puteai să mori liniștit.
În paranteză fie spus, nu s-a schimbat mai nimic, dacă stai și te gândești...
După aceea, mulțimea s-a îndreptat spre un tur de onoare al orașului.
De fapt, al zonei de blocuri, cea mai locuită...
Cu un îngenuncheat colectiv, tot de onoare, la intersecția de la Biserica Mare...
Vineri, 22 decembrie 2017. Filiași.
Sunt la aceeași intersecție, după 28 de ani.
Adevărul a murit.
Viața a trecut.
Am evadat dintr-o lume mică, plină de clișee și jocuri ieftine, de obediență și de teamă.
Și am învățat cum se trăiește LIBERTATEA.
Sunt la aceeași intersecție și privesc prin zidurile nevăzute ale orașului și mă întreb: ce s-ar fi întâmplat, oare, dacă mulțimea s-ar fi închinat la Bibliotecă și nu la Biserică?...
