7 ianuarie 1573. Când moșia FILIAȘIULUI s-a vândut de jupâna CAPLEA din VULCĂNEȘTI cu 35.200 de ASPRI TURCEȘTI!...
Prima atestare documentară a comunei Filiaşi o găsim într-un hrisov al lui Alexandru al II-lea Mircea din 7 ianuarie 1573, prin care întăreşte lui Oprea spătar şi fratelui său Stanciu jumătate din moşia Filiaşi „de peste tot hotarul”, pe care o cumpăraseră “de la jupana Caplea din Vulcăneşti, drept 35200, însă aspri turceşti”, informează Arhivele Naționale.
La această dată, se menţionează şi hotarele “de la obârşia Filiaşului şi până la stâlpul Stanciului şi până la Jiu, la curmătura la Topile şi de acilea la vârful dealului Bătrân şi la slemea Răznicelului şi până la silişte, la puţ, şi de aicea la curmătura de către viile călugărilor şi până la apa Jiului şi până la curmătură şi la ţiganul”.
Satul Filiaşi în tot evul mediu şi în epoca modernă a evoluat ca sat boieresc şi, temporar, mănăstiresc.
Catagrafia din 1819 menţionează ca stăpân al moşiei Filiaşi pe clucerul Şerban Murgăşanu.
Clucerul este un termen care desemna în Evul Mediu românesc o dregătorie boierescă, situată ca rang între cele de medelnicer și serdar.
Clucerul răspundea de magaziile și de depozitele domnești.
Catagrafia obştească din 1831 a consemnat satul pe moşia stăpânită de cocoana Aniţa Murgăşanca, iar la următoarea catagrafie, din 1837, proprietar peste moşia Filiaşi apare serdarul Tache Filişan.
Proprietatea asupra moşiei a familiei Filişanu s-a perpetuat până către sfârşitul secolului al XIX-lea, când este menţionată Smaranda Filişanu (1892).
Peste numai câţiva ani, moşia (925 ha) trece în proprietatea judeţului Dolj.
La începutul secolului 20, la Filiaşi a funcţionat şi o şcoală de menaj având ca “maestră de menaj” pe Ştefania Pocoş.
A luat fiinţă, după război, o şcoală elementară de agricultură.
Aceasta şi-a început activitatea în octombrie 1919, în localul fostului palat administrativ din Filiaşi (care avea două nivele, cu 20 încăperi, grădină de pomi şi curte spaţioasă cu dependinţe; ea şi-a început cursurile cu un număr de 20 elevi, având ca diriginte – director pe D. Petrovici; avea şi o secţie de “cultură şi grădinărit”).
În anul 1925, s-a înfiinţat căminul cultural din Filiaşi.
Şcoala populară a luat fiinţă, din iniţiativa căminului cultural la 21 februarie 1937.
În Filiaşi, au funcţionat, începând cu anul 1892, primăria, secţie de jandarmi, post telegrafic şi telefonic, birou percepţie fiscală, gară.
Comuna Filiaşi înfiinţată prin legea administrativă din 31 martie 1864, devine oraş la 1 august 1968, prin HCM nr. 1143.
A făcut parte din plasele Jiul de Sus (1864 – 1865), Jiul de Sus- Dumbrava (1865 – 1908), Filiaşi (1908 – 1930, 1932 – 1950), Amaradia (1930 – 1932) şi raionul Filiaşi (1950 – 1968), mai spun Arhivele Naționale.
A fost constituită din satele Almăjel, Balta, Filiaşi, Racoviţa, Schitu- Almăju (1865 – 1908), Almăjel şi Filiaşi (1908 – 1912, 1930-1968), Filiaşi (1912-1930).
În anul 1968, primeşte în componenţa sa 6 sate: Almăjel, Bâlta, Branişte, Fratoştiţa, Răcarii de Sus, Uscăci, alături de Filiaşi.
Aceeaşi alcătuire este păstrată şi prin reforma administrativă din anul 2004.
La această dată, se menţionează şi hotarele “de la obârşia Filiaşului şi până la stâlpul Stanciului şi până la Jiu, la curmătura la Topile şi de acilea la vârful dealului Bătrân şi la slemea Răznicelului şi până la silişte, la puţ, şi de aicea la curmătura de către viile călugărilor şi până la apa Jiului şi până la curmătură şi la ţiganul”.
Satul Filiaşi în tot evul mediu şi în epoca modernă a evoluat ca sat boieresc şi, temporar, mănăstiresc.
Catagrafia din 1819 menţionează ca stăpân al moşiei Filiaşi pe clucerul Şerban Murgăşanu.
Clucerul este un termen care desemna în Evul Mediu românesc o dregătorie boierescă, situată ca rang între cele de medelnicer și serdar.
Clucerul răspundea de magaziile și de depozitele domnești.
Proprietatea asupra moşiei a familiei Filişanu s-a perpetuat până către sfârşitul secolului al XIX-lea, când este menţionată Smaranda Filişanu (1892).
Peste numai câţiva ani, moşia (925 ha) trece în proprietatea judeţului Dolj.
La începutul secolului 20, la Filiaşi a funcţionat şi o şcoală de menaj având ca “maestră de menaj” pe Ştefania Pocoş.
A luat fiinţă, după război, o şcoală elementară de agricultură.
Aceasta şi-a început activitatea în octombrie 1919, în localul fostului palat administrativ din Filiaşi (care avea două nivele, cu 20 încăperi, grădină de pomi şi curte spaţioasă cu dependinţe; ea şi-a început cursurile cu un număr de 20 elevi, având ca diriginte – director pe D. Petrovici; avea şi o secţie de “cultură şi grădinărit”).
În anul 1925, s-a înfiinţat căminul cultural din Filiaşi.
Şcoala populară a luat fiinţă, din iniţiativa căminului cultural la 21 februarie 1937.
În Filiaşi, au funcţionat, începând cu anul 1892, primăria, secţie de jandarmi, post telegrafic şi telefonic, birou percepţie fiscală, gară.
Comuna Filiaşi înfiinţată prin legea administrativă din 31 martie 1864, devine oraş la 1 august 1968, prin HCM nr. 1143.
A făcut parte din plasele Jiul de Sus (1864 – 1865), Jiul de Sus- Dumbrava (1865 – 1908), Filiaşi (1908 – 1930, 1932 – 1950), Amaradia (1930 – 1932) şi raionul Filiaşi (1950 – 1968), mai spun Arhivele Naționale.
A fost constituită din satele Almăjel, Balta, Filiaşi, Racoviţa, Schitu- Almăju (1865 – 1908), Almăjel şi Filiaşi (1908 – 1912, 1930-1968), Filiaşi (1912-1930).
În anul 1968, primeşte în componenţa sa 6 sate: Almăjel, Bâlta, Branişte, Fratoştiţa, Răcarii de Sus, Uscăci, alături de Filiaşi.
Aceeaşi alcătuire este păstrată şi prin reforma administrativă din anul 2004.
