În căutarea Filiașiului pierdut: Baba Dragaveica
Se spune că Baba Dragaveica nu trăiește, ci veghează.
Locuiește într-o casă de lut, la marginea pădurii, unde corbii nu croncăne, ci ascultă.
În fiecare an, în noaptea de Sântămărie Mică, Baba Dragaveica iese cu o lumânare aprinsă și o cunună de flori uscate, pe care o lasă la fântâna Anei, în Valea Corbului.
Bătrânii spun că ea nu a fost mereu bătrână.
Cândva, a fost copilul care a văzut dansul mireselor și nu a râs.
De atunci, a fost aleasă să păstreze taina.
Nu vorbește mult, dar când o face, cuvintele ei au greutate de piatră și miros de busuioc ars.
În zilele senine, copiii din sat o vizitează.
Baba Dragaveica spune povești despre izvoare care plâng, despre mirese care nu mor și despre cum să asculte pădurea.
Dar le cere un singur lucru: Când veți fi mari, să nu uitați să tăceți în noaptea de veghe.
Unii spun că Baba Dragaveica nu are umbră.
Alții că, în tinerețe, a fost iubita unui haiduc care a dispărut în Valea Corbului.
Dar toți sunt de acord: fără ea, Fratoștița ar fi doar un sat. Cu ea, e legendă.
