În căutarea Filiașiului pierdut: Baba Dragaveica
Se spune că Baba Dragaveica nu trăiește, ci veghează. Locuiește într-o casă de lut, la marginea pădurii, unde corbii nu croncăne, ci ascultă. În fiecare an, în noaptea de Sântămărie Mică, Baba Dragaveica iese cu o lumânare aprinsă și o cunună de flori uscate, pe care o lasă la fântâna Anei, în Valea Corbului. Bătrânii spun că ea nu a fost mereu bătrână. Cândva, a fost copilul care a văzut dansul mireselor și nu a râs. De atunci, a fost aleasă să păstreze taina. Nu vorbește mult, dar când o face, cuvintele ei au greutate de piatră și miros de busuioc ars. În zilele senine, copiii din sat o vizitează. Baba Dragaveica spune povești despre izvoare care plâng, despre mirese care nu mor și despre cum să asculte pădurea. Dar le cere un singur lucru: Când veți fi mari, să nu uitați să tăceți în noaptea de veghe. Unii spun că Baba Dragaveica nu are umbră. Alții că, în tinerețe, a fost iubita unui haiduc care a dispărut în Valea Corbului. Dar ...