MAMUTUL LÂNOS de la FILIAȘI. În urmă cu peste 10.000 de ani, Mammuthus primigenius se plimba pe dealurile Filiașiului!...
Emblematice pentru Muzeul Olteniei sunt reconstituirile scheletului de mastodont (Anancus arvernensis) descoperit în anul 1928, la Stoina, jud. Gorj, a scheletului de urs de peşteră (Ursus spelaeus) de la Peştera Muierilor (1929) și a mandibulei de mastodont (Mammuth borsoni)de la Veleni, jud. Dolj.
După 1989, la colecţia de Paleontologie au fost adăugate valoroasele piese aparţinând asociaţiei de mamifere pleistocene (Mammuthus meridionalis, Stephanorhinus grup etruscus/hundsheimensis, Plesippus athanasiui, Leptobos cf. furtivus etc.) descoperite la Leu, jud. Dolj, şi cele de mamifere pliocene de la Colţeşti, jud. Gorj.
Colecţia de la Muzeul Olteniei numără peste 200 de molari de proboscidieni (Anancus arvernensis, Mammuth borsoni, Mammuthus rumanus, Mammuthus meridionalis, Mammuthus trgontherii, Mammuthus primigenius).
Printre cei peste 200 de molari, se află și trei molari descoperiți în comuna Filiaşi, mai exact în satul Răcarii de Sus
Este vorba de molari de mamut, Mammuthus primigenius (Blumenbach, 1803), înregistrați în Patrimoniul Cultural National Mobil din Romania (Ordin de clasare: 2516/15.12.2009 - Fond).
Un molar descoperit la Răcari a fost reconstituit din patru fragmente, numărând împreună 15 lamele, toate intrate în uz, primele 5 având conturul de email continuu.
Partea linguală a lamelelor 4-7 şi 8-15 este deteriorată.
La partea anterioară a molarului se poate observa suprafaţa de presă la contactul cu M1.
Grosimea emailului este de 1,7 mm, iar frecvenţa lamelară 9.
Cimentul este prezent în cantitate extrem de redusă.
Culoarea molarului este alb-cenuşie.
Un al doilea molar are dimensiuni L = 253 mm, LA = 82 mm, Î = 179 mm, reconstituit din două fragmente, având un talon anterior fragmentat şi de 22 de lamele.
Emailul cu tendinţe de exfoliere, are o grosime medie de 1,9 mm.
Se remarcă prezenţa unei puternice formaţiuni de tuberculi secundari la partea linguală, acoperită în mare parte de un ciment alb, care lipseşte în rest.
Al treilea molar de Mammuthus primigenius, cu dimensiuni L = 184 mm, LA = 80 mm, Î = 119 mm, este compus din trei fragmente numărând în total 14 lamele şi un talon anterior.
Lipseşte un fragment de la partea posterioară.
Talonul şi primele 11 lamele sunt intrate în uz, primele cinci lamele au conturul de email continuu, următoarele 6 fiind compuse din insule şi/sau tuberculi.
Emailul este deteriorat şi are tendinţe de exfoliere.
Grosimea emailului 1,8 mm, iar frecvenţa lamelară 9.
Cimentul este prezent numai labial, la partea anterioară.
Mammuthus primigenius este de fapt Mamutul lânos, una dintre ultimele specii dintr-o linie evolutivă, care a început cu Mammuthus subplanifrons în Pliocenul timpuriu, conform Wikipedia.
A deviat de la mai marele mamut de stepă (M. trogontherii), în urmă cu aproximativ 200.000 de ani, în Asia de Est, cea mai apropiată „rudă” existentă a acestuia fiind elefantul asiatic.
Animal preistoric, s-au găsit carcase congelate în Siberia și Alaska, de mult timp cunoscute în Asia, unde s-a considerat că osemintele ar fi aparținut unor creaturi legendare.
Mamutul lânos a fost aproximativ de aceeași mărime ca și elefanții africani moderni.
Masculii atingeau la umăr o înălțime de 2,7 și 3,4 m și cântăreau până la 6 tone (6,6 tone maxim).
Femelele de dimensiuni medii măsurau 2.6 – 2.9 metri în înălțime și cântăreau până la 4 tone (4,4 tone maxim).
Un vițel nou-născut cântărea aproximativ 90 de kg.
Mamutul lânos a fost bine adaptat la mediul rece în timpul ultimei ere glaciare, acoperit cu o blană densă, cu o acoperire exterioară dură din fire de păr lungi și un subpăr scurt.
Culoarea blănii a variat între întunecată și până la una gălbui-deschisă.
Urechile și coada erau scurte pentru a minimiza degerăturile și pierderea căldurii.
Mamutul a avut o pereche colți lungi și patru molari, care erau înlocuiți de șase ori pe durata vieții unui individ.
Comportamentul său a fost similar cu cel al actualilor elefanți, folosind colții la manipularea obiectelor, luptei și hrănirii.
Dieta mamutului lânos a fost constituită în principal din ierburi și rogoz.
Mamutul lânos putea ajunge, probabil, la o vârstă maximă de 60 de ani.
A dispărut din arealul continental la sfârșitul Pleistocenului, acum 10.000 de ani.
După 1989, la colecţia de Paleontologie au fost adăugate valoroasele piese aparţinând asociaţiei de mamifere pleistocene (Mammuthus meridionalis, Stephanorhinus grup etruscus/hundsheimensis, Plesippus athanasiui, Leptobos cf. furtivus etc.) descoperite la Leu, jud. Dolj, şi cele de mamifere pliocene de la Colţeşti, jud. Gorj.
Colecţia de la Muzeul Olteniei numără peste 200 de molari de proboscidieni (Anancus arvernensis, Mammuth borsoni, Mammuthus rumanus, Mammuthus meridionalis, Mammuthus trgontherii, Mammuthus primigenius).
Printre cei peste 200 de molari, se află și trei molari descoperiți în comuna Filiaşi, mai exact în satul Răcarii de Sus
Este vorba de molari de mamut, Mammuthus primigenius (Blumenbach, 1803), înregistrați în Patrimoniul Cultural National Mobil din Romania (Ordin de clasare: 2516/15.12.2009 - Fond).
Partea linguală a lamelelor 4-7 şi 8-15 este deteriorată.
La partea anterioară a molarului se poate observa suprafaţa de presă la contactul cu M1.
Grosimea emailului este de 1,7 mm, iar frecvenţa lamelară 9.
Cimentul este prezent în cantitate extrem de redusă.
Culoarea molarului este alb-cenuşie.
Emailul cu tendinţe de exfoliere, are o grosime medie de 1,9 mm.
Se remarcă prezenţa unei puternice formaţiuni de tuberculi secundari la partea linguală, acoperită în mare parte de un ciment alb, care lipseşte în rest.
Lipseşte un fragment de la partea posterioară.
Talonul şi primele 11 lamele sunt intrate în uz, primele cinci lamele au conturul de email continuu, următoarele 6 fiind compuse din insule şi/sau tuberculi.
Emailul este deteriorat şi are tendinţe de exfoliere.
Grosimea emailului 1,8 mm, iar frecvenţa lamelară 9.
Cimentul este prezent numai labial, la partea anterioară.
A deviat de la mai marele mamut de stepă (M. trogontherii), în urmă cu aproximativ 200.000 de ani, în Asia de Est, cea mai apropiată „rudă” existentă a acestuia fiind elefantul asiatic.
Animal preistoric, s-au găsit carcase congelate în Siberia și Alaska, de mult timp cunoscute în Asia, unde s-a considerat că osemintele ar fi aparținut unor creaturi legendare.
Mamutul lânos a fost aproximativ de aceeași mărime ca și elefanții africani moderni.
Masculii atingeau la umăr o înălțime de 2,7 și 3,4 m și cântăreau până la 6 tone (6,6 tone maxim).
Femelele de dimensiuni medii măsurau 2.6 – 2.9 metri în înălțime și cântăreau până la 4 tone (4,4 tone maxim).
Un vițel nou-născut cântărea aproximativ 90 de kg.
Mamutul lânos a fost bine adaptat la mediul rece în timpul ultimei ere glaciare, acoperit cu o blană densă, cu o acoperire exterioară dură din fire de păr lungi și un subpăr scurt.
Culoarea blănii a variat între întunecată și până la una gălbui-deschisă.
Urechile și coada erau scurte pentru a minimiza degerăturile și pierderea căldurii.
Mamutul a avut o pereche colți lungi și patru molari, care erau înlocuiți de șase ori pe durata vieții unui individ.
Comportamentul său a fost similar cu cel al actualilor elefanți, folosind colții la manipularea obiectelor, luptei și hrănirii.
Dieta mamutului lânos a fost constituită în principal din ierburi și rogoz.
Mamutul lânos putea ajunge, probabil, la o vârstă maximă de 60 de ani.
A dispărut din arealul continental la sfârșitul Pleistocenului, acum 10.000 de ani.
